Transpunerea spontană în registrul colocvial a unei terminologii e plină de surprize. În cazul noilor tehnologii informatice, inovaţiile şi oscilaţiile lexicale sunt numeroase nu numai datorită (sau din cauza) dinamicii sistemului, ci şi ca urmare a răspândirii sale într-un public foarte larg, cu reacţii şi preferinţe lingvistice incontrolabile.

Cu peste un deceniu în urmă, când termenul englezesc informatic download producea în română, prin simplă adaptare morfologică, verbul a downloada, se putea cel mult presupune (şi spera) că împrumutul va fi concurat de echivalentul a descărca. Între timp, ambele soluţii sunt în circulaţie, dar ameninţate de răspândirea rapidă, în limbajul colocvial, a expresiei a da jos: „am dat jos un film de pe net şi nu merge sunetul” (mandrivausers.ro); „în timp ce am scris/postat, am dat jos un film de 700Mb” (forum. computergames.ro); „am dat jos un fişier de pe pagina de suport” (elforum.ro) etc.

În paralel, termenul upload a produs verbul a uploada şi traducerea a încărca, dar şi construcţia colocvială cu verbul a urca (pe net): „a meritat efortul să faceţi, editaţi şi să urcaţi pe net un film care să vorbească despre experienţa voastră” (arsenalpark.ro); „Bă, vedeţi că vam urcat un film cu şmecheri din Cluj” (rdi-board.com); „am urcat o poză de 2 ori şi de fiecare dată a fost ştearsă. De ce?” (farmingsimulator. info ); „Am urcat o poză cu Zen la 3 luni jumătate” (animale.ro); „pentru a prezenta link-urile (legăturile) de unde se pot afla diferite informaţii cu privire la energia electrică am urcat un document pe site” (rue-res.site40.net); „am urcat un fişier text aici” (tpu.ro) etc.

Instabilitatea lexicală e întreţinută de extinderea posibilităţilor ca nu doar specialiştii (care ar putea impune o terminologie), ci şi simplii utilizatori să poată îndeplini ambele operaţii de copiere şi de transfer de date. Iniţial, utilizatorii se ocupau mai ales cu downloadatul (sau „datul jos”); în prezent, li se oferă tot mai multe posibilităţi de uploadare (sau „urcare”). Frecvenţa în practica utilizării netului a anumitor acţiuni impune combinaţiile preferenţiale: a urca e foarte folosit cu unele complemente (sunt urcate mai ales poze), iar a da jos cu altele (în primul rând filme).

Expresiile româneşti sunt, desigur, transpuneri aproape automate (fără prea multă reflecţie) ale reperelor spaţiale down şi up, percepute ca atare în terminologia engleză a transferurilor de date (download vs. upload). Răspândirea lor corespunde probabil şi unei asimilări cognitive, ca metafore care reflectă o percepţie a plasării în spaţiu: în faţa calculatorului, individul uman se află oarecum mai jos, sub bolta imensă a reţelei de informaţie – sau, pur şi simplu, sub fereastra ecranului. Evoluţiile lexicale implică şi o bună doză de arbitrar: ne putem întreba de ce a fost ales a urca (de obicei verb de mişcare intranzitiv, mai rar tranzitiv: a urca sacii în căruţă) şi nu a ridica (mult mai frecvent ca verb tranzitiv). Exemplele în care e utilizat cu acest sens a ridica („momentan am ridicat pe net ce se vede ca să văd cum reacţionează lumea”, myspace.com) sunt extrem de puţine. Poate că alegerea a privilegiat tocmai surpriza lexicală, cuvântul mai spectaculos, cu un inevitabil efect umoristic (urcarea presupune de obicei un obiect greu, voluminos, cerând un efort pe măsură!).

În ultima vreme inovaţiile semantice – sensurile şi utilizările noi adăugate verbului a urca şi locuţiunii a da jos – se extind contagios. Sper să nu avem, totuşi, de ales doar între formele parţial asimilate, inevitabil hibride prin păstrarea grafiei originalului (a uploada, a downloada) şi cele perfect integrate lexical (prin traducere), dar cam stridente prin concreteţea metaforei sau prin apartenenţa la registrul colocvial. După mode şi excese de tot felul, e posibil ca vorbitorii să revină, cu înţelepciune, la neutrele a încărca şi a descărca.

>>>>>>>>>>>