Marea varietate funcţională a prepoziţiilor, pe de o parte, şi posibilitatea ca aceleaşi raporturi sintactice să fie exprimate prin mai multe prepoziţii, pe de altă parte, constituie unele dintre motivele ce determină multiple interpretări semantice eronate, dar şi întrebuinţarea greşită a acestora în structurile comunicative. O greşeală tipică de exprimare comisă de vorbitori în limba română se referă la folosirea sau lipsa / înlocuirea anumitor prepoziţii, în contexte în care ocurenţa lor este fie obligatorie, fie facultativă.
Cercetătoarea Rodica Ocheşanu identifică mai multe cauze care generează folosirea greşită a prepoziţiilor, referindu-se, în special, la prepoziţia pe: „influenţa unor construcţii analogice, a unor construcţii sintactice străine, traducerile din limbi străine”. Am putea adăuga, de asemenea, că utilizarea incorectă a prepoziţiilor rezultă şi dintr-o cunoaştere insuficientă a normelor gramaticale ale limbii, dar şi din dorinţa de a evita, uneori nejustificat, o aglomerare de genitive sau o repetare a aceleiaşi prepoziţii: de exemplu, „a cumpărat manuale de chimie, (de) fizică, (de) matematică” [ELR, p. 460].
Un fenomen foarte răspândit în limba română este întrebuinţarea incorectă a unei prepoziţii în locul alteia, situaţie caracteristică mai ales prepoziţiei pe. De pildă, în cadrul unei emisiuni TV, prezentatorul, animat de faptul că un telespectator insista să ia legătura directă prin intermediul telefonului, a anunţat publicul că mai e „încă un telefon pe final de emisiune” (corect: încă un telefon la finalul emisiunii), iar, după câteva replici agreabile, l-a rugat, în mod firesc – „rămâneţi pe telefon” (corect: rămâneţi la telefon), pentru a i se explica modalitatea de ridicare a premiului. În opinia noastră, această inadvertenţă se explică prin faptul că au fost neglijate posibilităţile combinatorii ale cuvântului de legătură care depind atât de natura lui semantică, cât şi de sensul cuvintelor pe care le însoţeşte. În contextul anterior, prepoziţia pe a fost întrebuinţată greşit, pornindu-se, probabil, şi de la semnificaţia verbului a rămâne (= intranz. (despre fiinţe) a sta pe loc, a nu schimba sau a nu părăsi locul sau localitatea unde se află; (despre lucruri) a fi lăsat pe loc, a nu fi dus din locul în care se găseşte [DEX, 1998]), astfel, prin generalizare, este acceptat sensul general al prepoziţiei pe şi anume sensul locativ: „suprafaţa unui obiect; direcţia sau atingerea unei suprafeţe şi situarea deasupra ei” [Maghiar, p. 33-34].

>>>>>>>>>>>>>>>>>>